Declararea veniturilor din arendă

Veniturile din arendă realizate în anul 2011 se vor declara şi plăti conform legislaţiei în vigoare până la 31.12.2011. Declararea se va face în formularul 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România” cu termen de depunere 25 mai 2012, iar plata impozitului se va efectua pe baza formularului 250 „Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice” în termen de 60 de zile de la confirmarea primirii deciziei.

În contractele de arendă aflate în derulare la data de 1 ianuarie 2012, contribuabilii sunt obligaţi să-şi exercite în scris opţiunea privind modalitatea de impunere aleasă (cota forfetară sau sistemul real) prin încheierea unui act adiţional înainte de efectuarea primei plăţi, act adiţional care trebuie să fie înregistrat la organul fiscal în termen de 15 zile de la încheiere.

Venitul brut realizat din activitatea de arendare se stabileşte pe baza raportului juridic/contractului încheiat între părţi şi reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură primite.

În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene.



Determinarea impozitului prin metoda cotei forfetare

Venitul net din arendă se stabileşte la fiecare plată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.

Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reţinere la sursă de către plătitorii de venit (arendaşii) la momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impozitul fiind final.

Impozitul calculat şi reţinut pentru veniturile din arendă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut şi se declară în formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat” la rândul 11 „Impozit pe venituri din arendă” de către plătitorul de venit care poate fi: persoană fizică neautorizată; persoană fizică autorizată/ întreprindere individuală/ întreprindere familială; persoană juridică. Declararea şi plata acestui impozit se face pe baza CNP-ului sau codului fiscal în funcţie de forma de organizare a arendaşului.

Persoanele fizice care obţin venituri din arendă şi pentru care impozitarea se face prin metoda cotei forfetare, nu au obligaţia depunerii formularului 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România”.



Determinarea impozitului prin modalitatea de impunere în sistem real

Contribuabilii care realizează venituri din arendare şi au optat în contractul încheiat pentru determinarea venitului net în sistem real, nu datorează plăţi anticipate în cursul anului în contul impozitului pe venit. Aceştia au obligaţia depunerii formularului 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România” până la 25 mai a anului următor anului de realizare a venitului în care vor menţiona veniturile realizate şi cheltuielile efectuate conform evidenţei în partidă simplă pe care au obligaţia de a o conduce în baza Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 1.040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Plata impozitului se va efectua în termen de 60 de zile de la confirmarea primirii formularului 250 „Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice”, formular emis de organul fiscal ulterior prelucrării Declaraţiei 200.

www.finantevalcea.ro

Obligaţie

Declaraţia se completează şi se depune de către:

1. persoana impozabilă, beneficiară a transferului de active prevăzut la art. 128 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (CF), cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de succesor al cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere, dacă nu este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din CF şi nici nu se înregistrează în scopuri de TVA ca urmare a transferului;

2. locatarul/utilizatorul activelor corporale fixe achiziţionate printr-un contract de leasing dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor are loc după scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA a locatarului/utilizatorului în baza prevederilor art. 152 alin. (7) din CF şi pct. 61 alin. (9) din normele metodologice date în aplicarea acestuia aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.

Potrivit acestor prevederi, în cazul activelor corporale fixe achiziţionate printr-un contract de leasing, dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor are loc după scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA a locatorului/utilizatorului în baza prevederilor art. 152 alin. (7) din CF, acesta are obligaţia, până cel târziu pe data de 25 a lunii următoare celei în care a intervenit transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, să ajusteze:

- taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, inclusiv taxa plătită sau datorată înainte de data transferului dreptului de proprietate, potrivit prevederilor art. 149 din CF şi pct. 54 din Normele metodologice date în aplicarea acestuia;

- taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din CF, corespunzător valorii rămase neamortizate la momentul transferului dreptului de proprietate, conform art. 128 alin. (4) lit. c) din CF;

3. persoana impozabilă pentru care înregistrarea în scopuri de TVA a fost anulată conform art. 153 alin. (9) lit. a) - e) sau lit. g) din CF, care nu a efectuat ajustările de taxă conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 din CF, în ultimul decont depus înaintea scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, sau care a efectuat ajustări incorecte.

Potrivit prevederilor articolului menţionat, organele fiscale competente anulează din oficiu înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA în următoarele cazuri :

- dacă este declarată inactivă conform prevederilor art. 78 indice 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de la data declarării ca inactivă;

- dacă a intrat în inactivitate temporară, înscrisă în Registrul Comerţului, potrivit legii, de la data înscrierii menţiunii privind inactivitatea temporară în registrul comerţului;

- dacă asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau persoana impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent, stabilit prin decizie a organului fiscal competent rămas definitiv în sistemul căilor administrative de atac sau prin hotărâre judecătorească, după caz) , de la data comunicării deciziei de anulare de către organele fiscale competente;

- dacă nu a depus pe parcursul unui semestru calendaristic niciun decont de taxă, din prima zi a celei de-a doua luni următoare semestrului calendaristic;

- dacă în deconturile de taxă depuse pentru 6 luni consecutive în cursul unui semestru calendaristic, în cazul persoanelor care au perioada fiscală luna calendaristică, şi pentru două perioade fiscale consecutive în cursul unui semestru calendaristic, în cazul persoanelor care au perioada fiscală trimestrul calendaristic, nu au fost evidenţiate achiziţii de bunuri/servicii şi nici livrări de bunuri/prestări de servicii, realizate în cursul acestor perioade de raportare;

- dacă persona nu era obligată să solicite înregistrarea sau nu avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, la solicitarea persoanei impozabile sau din oficiu de către organele fiscale competente;

- în situaţia scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în cazul contribuabililor care nu au depăşit plafonul de scutire, la solicitarea persoanei impozabile.



Depunere, termen

Declaraţia se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana impozabilă îşi are domiciliul fiscal sau în a cărui evidenţă aceasta se află înregistrată ca plătitor de impozite şi taxe, direct sau prin împuternicit, la registratură sau, la poştă, prin scrisoare recomandată.

Declaraţia se depune:

- până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei în care are loc transferul de active;

- până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei în care are loc transferul dreptului de proprietate asupra activelor corporale fixe achiziţionate printr-un contract de leasing;

- până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit obligaţia de declarare a sumelor rezultate din ajustarea TVA, pentru persoana impozabilă pentru care înregistrarea în scopuri de TVA a fost anulată conform art. 153 alin. (9) lit. a) - e) sau lit. g) din CF, care nu a efectuat ajustările de taxă conform art. 128 alin. (4) , art. 148, 149 sau 161 din CF, în ultimul decont depus înaintea scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, sau care a efectuat ajustări incorecte.



Rectificarea declaraţiei

Declaraţia depusă iniţial se rectifică prin depunerea unei declaraţii, pe acelaşi format, bifând căsuţa corespunzătoare de pe formular.

Atenţie! Rectificarea nu este posibilă pentru perioade fiscale care au fost supuse inspecţiei fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecţie fiscală.



Plata sumelor rezultate din ajustare

Persoanele obligate să depună formularul 307 trebuie să achite suma reprezentând TVA de plată la bugetul de stat rezultată ca urmare a ajustărilor conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 din CF, până la data la care au obligaţia depunerii acestei declaraţii, în baza prevederilor art. 157 din CF, în lei, în numerar, prin decontare bancară sau prin mandat poştal, în contul 20.10.01.01.05 „TVA de plată la bugetul de stat, rezultată ca urmare a ajustărilor”, care va fi deschis la unitatea Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, codificat cu codul de identificare fiscală sau cu codul numeric personal al plătitorului, după caz.

De reţinut! Sumele negative rezultate ca urmare a ajustărilor de TVA efectuate de persoanele impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată ca urmare a nedepăşirii plafonului de scutire de 35.000 euro, se restituie potrivit procedurii legale aplicabile în materie.

www.finantevalcea.ro

Elemente care atestă rezidenţa fiscală în România

Principalele elemente care vor fi luate în considerare pentru stabilirea rezidenţei fiscale în România sunt:

- domiciliul în România;

- locuinţa permanentă din România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne oricând la dispoziţia acestuia şi a familiei sale;

- centrul intereselor vitale amplasat în România;

- persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.



Stabilirea rezidenţei fiscale

Persoana fizică nerezidentă trebuie să înregistreze la autoritatea fiscală competentă formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”, în 30 de zile de la împlinirea termenului de 183 de zile de prezenţă în România.

La formularul menţionat mai sus, persoana fizică nerezidentă va anexa:

- copia paşaportului, valabil, iar cetăţenii Uniunii Europene vor anexa copia paşaportului sau a documentului naţional de identitate, valabil;

- certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat, în original sau în copie legalizată, însoţite de o traducere autorizată în limba român, certificat/document care este valabil pentru anul/anii pentru care este emis;

- documente care atestă existenţa unei locuinţe în România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne disponibilă oricând pentru această persoana şi/sau familia sa.

Autoritatea fiscală competentă va analiza îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă în funcţie de situaţia concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului Fiscal, după caz, precum şi documentaţia prezentată şi va stabili dacă persoana fizică nerezidentă păstrează rezidenţa fiscală a celuilalt stat potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri sau va fi persoană fizică rezidentă fiscal în România.

În termen de 30 de zile de la depunerea formularului, autoritatea fiscală va notifica persoana fizică dacă aceasta are obligaţie fiscală integrală în România sau va fi impusă numai pentru veniturile obţinute din România. În cazul obligaţiei fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României.

În situaţia în care, pe baza documentaţiei prezentate de persoana fizică pentru stabilirea rezidenţei fiscale în România, intervin modificări faţă de datele înscrise în notificarea emisă de autoritate, aceasta va efectua o nouă notificare şi o va anula pe cea precedentă, pentru corectarea obligaţiei fiscale ce îi revine în România persoanei fizice respective, pe baza noilor informaţii.



Stabilirea rezidenţei fiscale la momentul plecării persoanelor fizice din România

În vederea scoaterii/menţinerii din/în evidenţă de către autoritatea fiscală, persoana fizică rezidentă în România şi persoana nerezidentă au obligaţia să înregistreze, cu 30 de zile înaintea plecării din România, formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” la autoritatea fiscală competentă unde a înregistrat formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”, dacă persoana în cauză nu a informat cu privire la schimbarea domiciliului/locuinţei permanente.

Autoritatea fiscală analizează îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă în funcţie de situaţia concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului Fiscal, după caz, precum şi documentaţia prezentată, orice alte documente ce pot sta la baza determinării rezidentei persoanei fizice, precum şi certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale şi stabileşte dacă persoana fizică rezidentă fiscal în România păstrează rezidenţa în ţara noastră potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri, respectiv Codului Fiscal, sau este persoană fizică nerezidentă în România.

În termen de 15 zile de la depunerea formularului, autoritatea fiscală va notifica persoanei fizice dacă aceasta are în continuare obligaţie fiscală integrală în România sau va fi scoasă/menţinută din/în evidenţele fiscale. În cazul obligaţiei fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă în continuare impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României.

Dacă ulterior înregistrării formularului persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, aceasta va anexa la formularul mai sus menţionat certificatul de rezidentă fiscală emis de autoritatea competentă a statului care îl consideră rezident fiscal sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale, în vederea aplicării prevederilor convenţiei. Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, va continua să fie considerată rezidentă în România, având obligaţie fiscală integrală până la sfârşitul anului calendaristic în care a făcut dovada schimbării rezidenţei fiscale în alt stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri.

Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care pleacă într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, completează formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” şi este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, pentru anul calendaristic în care persoana fizică părăseşte ţara noastră, precum şi în următorii 3 ani calendaristici.

Persoana fizică nerezidentă care a avut obligaţia completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” şi a obţinut pe perioada şederii în România rezidenţa fiscală în România va completa, la părăsirea teritoriului României, numai formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” şi nu va mai face dovada schimbării rezidenţei fiscale într-un alt stat. Aceasta va fi considerată rezidentă fiscal în România până la sfârşitul anului calendaristic în care a intervenit schimbarea în urma căreia persoana fizică părăseşte România având şi pentru acest an obligaţie fiscală integrală în România.

Persoana fizică nerezidentă care pe perioada şederii în România şi-a dovedit rezidenţa într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi care a avut obligaţia completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” va completa, la părăsirea teritoriului României, „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”.



Formularistică

În cele ce urmează prezentăm în sinteză formularele utilizate pentru stabilirea rezidenţei fiscale.

1. „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”. Se completează de persoanele fizice care sosesc în România şi au o şedere în statul român o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat. Nu au obligaţia completării formularului cetăţenii străini cu statut diplomatic sau consular în România, cetăţenii străini care sunt funcţionari ori angajaţi ai unui organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, cetăţenii străini care sunt funcţionari sau angajaţi ai unui stat străin în România, membrii familiilor acestora, cu respectarea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor acordurilor speciale la care România este parte.

2. „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”. Se completează de persoanele fizice rezidente în România, precum şi persoanele fizice nerezidente care au avut obligaţia completării formularului prevăzut mai sus, care pleacă din ţara noastră şi care vor avea o şedere în străinătate mai mare de 183 de zile într-un an calendaristic. Nu au obligaţia completării acestui formular cetăţenii români care lucrează în străinătate ca funcţionari sau angajaţi ai României într-un stat străin.

3. „Notificare privind îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă fiscală potrivit prevederilor art. 7 şi 40 alin. (2)-(6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiată între România şi..., de către persoanele fizice care sosesc în România şi care au o şedere mai mare de 183 de zile”.

4. „Notificare privind îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă fiscală potrivit prevederilor art. 7 şi 40 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiată între România şi..., de către persoanele fizice care pleacă din România şi care au o şedere în străinătate mai mare de 183 de zile”.

Formularele se vor procura gratuit, direct, de la unităţile fiscale teritoriale sau se vor descărca de pe websiteurile:

- ANAF, de la adresa www.anaf.ro, secţiunea Asistenţă contribuabili/ Toate formularele cu explicaţii;

- DGFP Vâlcea, www.finantevalcea.ro, categoria Utile/ Formulare fiscale/ Toate formularele cu explicaţii.



Depunerea formularelor

Formularele se depun în format hârtie direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.



De reţinut!

Pe parcursul anului 2012 au obligaţia completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” şi persoanele fizice care au sosit în România după 1 ianuarie 2009 şi care continuă să fie prezente în România şi după 1 ianuarie 2012.

Persoanele fizice nerezidente sosite în ţara noastră înainte de 1 ianuarie 2009 şi care solicită eliberarea „Certificatului de rezidenţă fiscală privind aplicarea Convenţiei/ Acordului de evitare a dublei impuneri dintre România şi..., pentru persoane fizice rezidente în România” au obligaţia completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” şi, totodată, să facă dovada plaţii impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, pentru categoriile de venituri supuse impozitului în România.

*

Baza legală: Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 74/2012 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidenţa fiscală în România a persoanelor fizice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73/30.01.2012.

www.finantevalcea.ro

Generalităţi

Certificatul de producător reprezintă actul doveditor al provenienţei produselor agroalimentare pe baza căruia acestea pot fi comercializate în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri stabilite de consiliile locale şi trebuie să cuprindă informaţii şi date privind: temeiul legal al eliberării; numele şi prenumele titularului şi ale membrilor din gospodăria titularului; denumirea produselor, producţiile estimate şi cantităţile destinate comercializării.

Pe baza certificatului de producător în original sau în copie (pentru membrii din gospodăria titularului) se face accesul producătorilor în piaţă şi închirierea de mese şi cântare.

Modelul certificatului de producător, condiţiile de solicitare şi eliberare a acestui act, contravenţiile şi sancţiunile aplicate sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 661/2001 privind procedura de eliberare a certificatului de producător, cu modificările şi completările ulterioare.



Eliberarea certificatelor de producător - atribuţie a primăriilor

Certificatul de producător se eliberează de către primarii comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării acestuia de către producător.

La eliberarea certificatului de producător persoanele abilitate verifică datele cu privire la deţinerea suprafeţelor de teren ori a animalelor, atât pe baza informaţiilor din registrul agricol, cât şi în teren, existenţa produselor, estimarea producţiilor şi a cantităţilor destinate comercializării pentru care se propune eliberarea certificatului de producător. Aceste date vor fi înscrise în certificatul de producător eliberat.

Verificările vor fi efectuate de primar, viceprimar, secretar şi de alte persoane împuternicite prin dispoziţie a primarului iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un proces-verbal pe baza căruia se va propune primarului eliberarea certificatului de producător sau respingerea cererii.

Certificatele de producător se eliberează pe serii corespunzătoare unui an agricol, care începe la data de 1 iulie a anului şi se încheie la data de 30 iunie a anului următor.

Evidenţa certificatelor de producător se ţine într-un registru special de către secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi de agentul agricol. Certificatul de producător se completează cu tuş negru, cu nominalizarea numai a acelor produse care au fost identificate ca existente, precizându-se produsul şi nu categoria de produse, şi se vizează trimestrial, prin aplicarea ştampilei şi semnăturii primarului, în spaţiul corespunzător perioadei pentru care se solicită această operaţiune.

Pentru asigurarea publicităţii necesare primarul trebuie să înscrie titularii certificatelor de producător şi produsele pentru care s-a eliberat certificatul de producător într-un tabel nominal care va fi afişat prin grija secretarului la sediul primăriei.

Important! La solicitarea producătorului, secretarul unităţii administrativ-teritoriale trebuie să elibereze un număr de copii egal cu numărul membrilor din gospodăria titularului. Copiile se atestă pentru conformitate prin formula „conform cu originalul”, urmată de semnătura olografă a secretarului şi de ştampila primăriei. Pentru eliberarea de copii de pe certificatul de producător nu se percep taxe.



Certificatul de producător se utilizează:

- pentru comercializarea produselor agroalimentare numai de către titularul certificatului de producător sau de persoanele menţionate în certificat (membrii din gospodăria titularului);

- numai pentru comercializarea produselor menţionate în conţinutul acestuia;

- pentru comercializarea produselor agroalimentare numai în condiţiile care este vizat, nu are viza expirată şi nu este suspendat;



Certificatul de producător nu se utilizează:

- pentru comercializarea unor produse care deşi sunt înscrise în conţinutul certificatului depăşesc cantitativ producţia estimată corespunzător suprafeţelor de teren deţinute în proprietate şi înscrise în certificat;

- pentru cumpărarea de produse agroalimentare în scopul revânzării acestora;

- pentru comercializarea produselor alimentare provenite din import.



Atribuţiile administratorilor pieţelor

De la data închirierii locului de vânzare, administratorul pieţei are următoarele obligaţii:

- să înscrie în registrul de evidenţă special înfiinţat datele de identificare a persoanelor fizice sau juridice care au închiriat locul de vânzare, cantitatea de produse estimată a fi comercializată, precum şi data, seria şi numărul chitanţei care atestă plata chiriei. În cazul producătorilor agricoli individuali, în registru se va înscrie şi localitatea de origine, precum şi cantităţile estimate a fi comercializate.

- să afişeze în mod vizibil, la fiecare punct de vânzare, talonul de identificare a producătorului agricol sau, după caz, a comerciantului persoană juridică, care cuprinde următoarele date: numele şi prenumele producătorului agricol sau denumirea comerciantului, după caz; seria şi numărul certificatului de producător sau, după caz, codul unic de identificare a comerciantului; denumirea produselor şi localitatea de origine a acestora;

- să organizeze, împreună cu personalul din subordine, acţiuni de control pe întreaga durată a activităţii din pieţe, cu privire la existenţa şi valabilitatea certificatului de producător şi la concordanţa dintre conţinutul acestuia şi produsele care se comercializează şi să ia măsuri pentru îndepărtarea din pieţe a vânzătorilor care nu posedă certificat de producător solicitând în acest sens sprijinul organelor de poliţie, jandarmilor şi gardienilor publici;

- să afişeze la loc vizibil numele şi prenumele titularului, precum şi seria şi numărul certificatului de producător eliberat fără respectarea condiţiilor legale, potrivit propriilor constatări sau comunicărilor făcute de alte organe abilitate.



Contravenţii şi sancţiuni aplicate

Fapte care constituie contravenţii şi sancţiunile aplicate autorităţilor emitente:

- eliberarea de către primar a certificatului de producător fără existenţa cererii şi a procesului-verbal de verificare sau eliberarea certificatului de producător, deşi în procesul-verbal de verificare se menţionează că solicitantul nu deţine teren ori animale, sau eliberarea certificatului de producător pentru cantităţi de produse care sunt mai mari decât cele aferente suprafeţelor sau animalelor pe care le deţine solicitantul constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei.

Persoanele abilitate să constate aceste contravenţii şi să aplice sancţiuni sunt împuterniciţii prefectului şi ai preşedintelui consiliului judeţean, precum şi ofiţerii de poliţie.

Fapte care constituie contravenţii şi sancţiunile aplicate administratorilor pieţelor:

- închirierea de mese şi cântare, fără verificarea existenţei şi valabilităţii certificatului de producător care se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.500 lei;

- neorganizarea acţiunilor de control de către administratorul pieţei şi neluarea de către acesta a măsurilor pentru îndepărtarea din piaţă a persoanelor care nu posedă certificat de producător care se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.500 lei;

- necompletarea la zi de către administratorul pieţei a Registrului de evidenţă a producătorilor individuali şi a comercianţilor care se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.500 lei;

- încălcarea prevederilor referitoare la termenul şi condiţiile de eliberare a certificatului de producător şi ţinerea evidenţei certificatelor de producător, modul de întocmire şi eliberare şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.000 lei.

Persoanele abilitate să constate aceste contravenţii şi să aplice sancţiunile sunt împuterniciţii primarului, ai prefectului, ai preşedintelui consiliului judeţean, precum şi ofiţerii şi subofiţerii de poliţie şi gardienii publici.

Fapte care constituie contravenţii şi sancţiuni aplicate comercianţilor:

- comercializarea produselor agroalimentare de către persoane care nu au certificat de producător eliberat în condiţiile legale şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.000 lei;

- comercializarea produselor agroalimentare de către persoane care au certificatul de producător suspendat, nevizat, cu viza expirată, precum şi neconcordanţa dintre datele înscrise în certificatul de producător şi Registrul de evidenţă a producătorilor individuali şi a comercianţilor şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.000 lei;

- comercializarea produselor agroalimentare de alte persoane decât titularul certificatului de producător sau de persoanele menţionate în certificat şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.000 lei;

- comercializarea altor produse decât cele menţionate în certificatul de producător şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.000 lei;

- nerespectarea condiţiilor şi a criteriilor în baza cărora s-a eliberat certificatul de producător şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.000 lei;

- cumpărarea, de către producătorii agricoli, de produse agroalimentare în scopul revânzării acestora şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei;

- comercializarea produselor alimentare de provenienţă din import în alte locuri decât pieţele agroalimentare sau spaţiile autorizate şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.000 lei.

Persoanele abilitate să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile sunt împuterniciţii primarului, ai prefectului, ai preşedintelui consiliului judeţean, precum şi ofiţerii şi subofiţerii de poliţie şi gardienii publici.

Important! Contravenţiilor menţionate le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

www.finantevalcea.ro

Obligaţie

Fac obiectul acestei declaraţii veniturile obţinute din: profesii libere, activităţi comerciale, valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole, dividende, dobânzi, premii, jocuri de noroc, transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, câştiguri din transferul titlurilor de valoare, câştiguri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract şi alte operaţiuni similare, investiţii, pensii, precum şi alte venituri impozabile potrivit Titlului III din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Formularul 201 „Declaraţie privind veniturile realizate din străinătate" se depune şi de către persoanele care desfăşoară activitate salarială în străinătate şi sunt plătite pentru activitatea salarială desfăşurată în străinătate de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau de un sediu permanent în România (veniturile salariale reprezintă cheltuială deductibilă a unui sediu permanent în România), în cazul în care acelaşi venit din salarii a fost supus impunerii atât în România, cât şi în străinătate.

În cazul în care acelaşi venit din salarii este supus impunerii, atât în România, cât şi în străinătate, statului străin revenindu-i dreptul de impunere potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu respectivul stat, regularizarea impozitului datorat de rezidentul român se realizează de organul fiscal competent din România, la cererea contribuabilului, prin completarea corespunzătoare a declaraţiei.



Documentaţie

În vederea regularizării impozitului, contribuabilii care au fost impuşi pentru aceleaşi venituri obţinute din salarii, atât în România, cât şi în alt stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, vor depune împreună cu declaraţia certificatul de atestare a impozitului plătit în străinătate, eliberat de autoritatea competentă a statului străin, sau orice alt document justificativ privind venitul realizat şi impozitul plătit în celălalt stat, eliberat de autoritatea competentă din ţara în care s-a obţinut venitul, precum şi următoarele documente justificative:

- fişa fiscală sau documentul întocmit de angajatorul rezident în România sau de către un sediu permanent în România care efectuează plăţi de natură salarială;

- contractul de detaşare;

- orice alte documente ce pot sta la baza determinării sumei impozitului plătit în străinătate pentru veniturile plătite de angajatorul rezident în România sau de către un sediu permanent în România.

Veniturile din activităţi dependente desfăşurate în străinătate şi plătite de un angajator nerezident nu sunt impozabile în România, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, nu se declară şi nu fac obiectul creditului fiscal extern.

Contribuabilii depun câte o declaraţie pentru fiecare ţară-sursă a veniturilor şi pentru fiecare categorie de venit realizat.

Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.



Declarare

Pentru procurarea formularului 201 „Declaraţie privind veniturile din străinătate” aferentă anului fiscal 2011, contribuabilii au două posibilităţi:

- descărcarea de pe websiteurile: Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de la adresa www.anaf.ro, secţiunea Asistenţă contribuabili/Toate formularele, cu explicaţii; DGFP Vâlcea, www.finantevalcea.ro, categoria Utile/Formulare fiscale;

- prezentarea la sediul administraţiei fiscale de care aparţin de unde pot obţine gratuit formularele de declaraţii fiscale.

Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice în anul fiscal de raportare, precum şi impozitul aferent plătit în străinătate, exprimate în unităţi monetare proprii fiecărui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului.

Declaraţia se completează de către contribuabili sau de către reprezentanţii fiscali ai acestora, înscriind cu majuscule, citeţ şi corect, toate datele prevăzute de formular, în două exemplare:

- originalul se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul îşi are domiciliul fiscal;

- copia se păstrează de către contribuabil.

Declaraţia se depune direct la registratura unităţii fiscale teritoriale aparţinătoare sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată.

www.finantevalcea.ro

Definiţie

Fiducia este operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor. Fiducia este stabilită expres prin lege sau prin contract încheiat în formă autentică. La încetarea contractului, masa patrimonială se transferă la beneficiar sau, în lipsa acestuia la constituitor.



Părţile contractului de fiducie

Orice persoană fizică sau juridică poate fi constituitor în contractul de fiducie.

Pot avea calitatea de fiduciari în acest contract numai instituţiile de credit, societăţile de investiţii şi de administrare a investiţiilor, societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de asigurare şi de reasigurare legal înfiinţate.

De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici şi avocaţii, indiferent de forma de exercitare a profesiei.



Beneficiarul contractului de fiducie poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terţă persoană. Fiduciarul devine proprietar al bunurilor, respectiv titular al drepturilor ce îi sunt transmise de către constituitor. Cu toate acestea, poate să exercite aceste drepturi doar în conformitate cu scopul stabilit de către constituitor şi pentru o durată determinată ce nu poate depăşi 33 de ani.



Înregistrarea fiscală

Sub sancţiunile nulităţii absolute, contractul de fiducie şi modificările sale trebuie să fie înregistrate, la cererea fiduciarului, în termen de o lună de la data încheierii acestora, la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului.

Persoanele fizice şi juridice care încheie contracte de fiducie conform Codului civil, vor fi supuse impozitelor şi taxelor locale atunci când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare.



Tratamentul fiscal al contractului de fiducie din punct de vedere al impozitului pe profit



În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului Civil, în care constituitorul are şi calitatea de beneficiar se aplică următoarele reguli:

- transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar nu este transfer impozabil;

- fiduciarul va conduce o evidenţă contabilă separată pentru masa patrimonială fiduciară şi va transmite trimestrial către constituitor, pe bază de decont, veniturile şi cheltuielile rezultate din administrarea patrimoniului conform contractului;

- valoarea fiscală a activelor cuprinse în masa patrimonială fiduciară, preluată de fiduciar, este egală cu valoarea fiscală pe care acestea au avut-o la constituitor;

- amortizarea fiscală pentru orice activ amortizabil prevăzut în masa patrimonială fiduciară se determină în continuare în conformitate cu prevederile Codului Fiscal, care s-ar fi aplicat la persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc.

În cazul contractelor de fiducie în care calitatea de beneficiar o are fiduciarul sau o terţă persoană, cheltuielile înregistrate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar sunt considerate nedeductibile.



Tratamentul fiscal al contractului de fiducie din punct de vedere al impozitului pe venit

Transferul de la constituitor la fiduciar al masei patrimoniale fiduciare nu generează venituri impozabile la momentul transferului, pentru părţile implicate, respectiv constituitor şi fiduciar, în cazul în care părţile respective sunt contribuabili potrivit Codului Fiscal.

Remuneraţia fiduciarului contribuabil, notar public sau avocat, primită pentru administrarea masei patrimoniale, constituie venit din activitatea adiacentă şi se supune impunerii cumulat cu veniturile din activitatea desfăşurată de notar sau avocat, potrivit prevederilor cap. II „Venituri din activităţi independente” din Codul Fiscal.

Tratamentul fiscal al veniturilor realizate din administrarea masei patrimoniale de către fiduciar, altele decât remuneraţia fiduciarului, se stabileşte în funcţie de natura venitului respectiv şi se supune impunerii potrivit regulilor proprii fiecărei categorii de venituri. La determinarea venitului impozabil nu se deduc pierderile fiscale ale constituitorului, acestea reprezentând pierderi definitive. În cazul în care constituitorul este contribuabil conform Codului Fiscal, obligaţiile fiscale ale acestuia în legătură cu masa patrimonială administrată, vor fi îndeplinite de fiduciar.

Venitul realizat în bani şi în natură de beneficiarul persoană fizică la transferul masei patrimoniale de la fiduciar se supune impunerii potrivit prevederilor cap. IX „Venituri din alte surse” din Codul Fiscal. Fac excepţie veniturile realizate de beneficiar din transferul masei patrimoniale în situaţia în care acesta este constituitorul, caz în care veniturile respective sunt neimpozabile. Obligaţia evaluării veniturilor realizate, la preţul stabilit prin expertiză tehnică, la locul şi la data primirii acestora, revine fiduciarului. Pierderile fiscale înregistrate din administrarea masei patrimoniale de către fiduciar reprezintă pierderi definitive şi nu se deduc la determinarea venitului impozabil pentru beneficiar ulterior transferului masei patrimoniale de la fiduciar la beneficiarul persoană fizică.

*

Baza legală: art. 25 indice 1 „Contracte de fiducie” şi art. 42 indice 1 „Reguli generale aplicabile veniturilor realizate din operaţiunea de fiducie” din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare; art. 773 - 780 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

www.finantevalcea.ro

Potrivit prevederilor actuale în domeniul TVA, persoanele impozabile cu sediul activităţii economice în România care realizează o cifră de afaceri inferioară plafonului de 35 000 Euro calculat la cursul de schimb de la data aderării pot aplica regimul special de scutire pentru întreprinderi mici reglementat la art. 152 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.



Urmare solicitării ţării noastre adresate Comisiei Europene, la propunerea acesteia, Consiliul Uniunii Europene a autorizat România să majoreze plafonul mai sus amintit de la 35.000 la 65.000 de euro la cursul de schimb al BNR valabil la data aderării României la U.E. În acest sens, Consiliul a adoptat în data de 26 martie a.c. o Decizie a Consiliului Uniunii Europene care a fost publicată sub nr. 2012/181/UE în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 92/26 din 30 martie 2012.

Întrucât, potrivit informaţiilor care ne-au parvenit, publicarea deciziei în discuţie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a generat anumite confuzii în rândul contribuabililor din România în ceea ce priveşte intrarea în vigoare a prevederilor cuprinse în acest document, dorim să atragem atenţia asupra următorului aspect:

În vederea aplicării propriu-zise a măsurii mai sus amintite pentru care ţara noastră a obţinut autorizarea din partea Consiliului Uniunii Europene, este necesară implementarea în legislaţia naţională în domeniul TVA a prevederilor referitoare la majorarea plafonului cifrei de afaceri până la care se poate aplica regimul special de scutire pentru intreprinderile mici, motiv pentru care autorităţile fiscale din ţara noastră urmează să reglementeze aceste prevederi în dreptul intern şi să publice în Monitorul Oficial al României, Partea I, un act normativ în acest sens.

Astfel, reglementarea măsurii de majorare a plafonului se va realiza printr-o propunere de modificare şi completare a Codului fiscal, sens în care Ministerul Finanţelor Publice urmează să întreprindă demersurile necesare.

În concluzie, subliniem faptul că, până la publicarea în Monitorul Oficial al României a unui act normativ prin care să fie modificat plafonul cifrei de afaceri până la care se aplică regimul special de scutire de la plata TVA pentru întreprinderile mici, se vor aplica în continuare prevederile naţionale în vigoare în prezent, potrivit cărora plafonul în discuţie este de 35.000 euro la cursul de schimb de la data aderării, respectiv de 119.000 RON.

sursa mfinante.ro

Obligaţie

Persoanele juridice fără scop patrimonial prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întocmesc situaţii financiare anuale la 31 decembrie în conformitate cu Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, aprobate prin Ordinul ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 1.969/2007, utilizând programul de asistenţă elaborat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) pentru acestea.



Completare, depunere

Situaţiile financiare anuale cuprind: bilanţul şi contul rezultatului exerciţiului.

Organizaţiile patronale şi sindicale, precum şi alte organizaţii fără scop patrimonial, care nu desfăşoară activităţi economice, cu excepţia persoanelor juridice fără scop patrimonial de utilitate publică, întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind: bilanţul prescurtat şi contul prescurtat al rezultatului exerciţiului.

Situaţiile financiare la 31 decembrie 2011 se depun la unităţile teritoriale ale MFP în format hârtie şi în format electronic sau se transmit în format electronic, având ataşată o semnătură electronică extinsă.

Formatul electronic constă într-un fişier .pdf având ataşat un fişier cu extensia .xml şi un fişier cu extensia .zip. Fişierul cu extensia .zip va conţine raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, procesul-verbal al adunării generale privind aprobarea situaţiilor financiare anuale, declaraţia de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, scanate alb-negru, lizibil, şi cu o rezoluţie care să permită încadrarea în limita a 10 MB a fişierului .pdf la care este ataşat fişierul zip.



Formularistică

Formatul electronic al situaţiilor financiare anuale se obţine prin folosirea programului de asistenţă elaborat de MFP care este pus la dispoziţia persoanelor juridice fără scop patrimonial în mod gratuit de către unităţile fiscale sau poate fi descărcat de pe websiteul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de la adresa www.anaf.ro, secţiunea Declaraţii electronice/ Descărcare declaraţii.



Termenul de depunere

Termenul de depunere al situaţiilor financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial, la unităţile teritoriale ale MFP este de 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, respectiv 29 aprilie 2012.

Important! Persoanele juridice fără scop patrimonial care conduc contabilitatea în partidă simplă nu întocmesc situaţii financiare anuale.

www.finantevalcea.ro

Generalităţi

Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA care în cursul anului precedent nu a depăşit plafonul de scutire (35.000 euro la cursul de schimb valutar de la data aderării la Uniunea Europeană, respectiv 3,3817 lei) sau cel determinat proporţional cu data rămasă până la finele anului pentru cea înfiinţată în cursul anului, poate solicita scoaterea din evidenţa plătitorilor de TVA cu condiţia ca la data solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire şi pentru anul în curs, calculat proporţional cu perioada scursă de la începutul anului, fracţiunea de lună considerându-se o lună calendaristică întreagă.

Solicitarea se depune la organele fiscale competente în perioada 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale folosite de persoana impozabilă. Anularea înregistrării va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA.

Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA a persoanelor impozabile cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea.

Până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin toate drepturile şi obligaţiile persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din CF.

În ultimul decont de taxă depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă pe valoarea adăugată, respectiv pentru bunurile aflate în stoc şi serviciile neutilizate, activele corporale fixe şi bunurile de capital.

Important! Persoanele impozabile care solicită în cursul anului 2012 scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA nu au obligaţia să efectueze ajustările de taxă corespunzătoare scoaterii din evidenţă pentru bunurile/serviciile achiziţionate până la data de 30 septembrie 2011 inclusiv.



Procedura de scoatere din evidenţă

Scoaterea din evidenţă se face prin depunerea formularului 096 „Declaraţie de menţiuni privind anularea înregistrării în scopuri de TVA, în condiţiile art. 152 alin. (7) din Codul Fiscal, în cazul persoanelor impozabile, înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153”, cod 14.13.01.10.12, însoţit de balanţa de verificare întocmită pentru luna anterioară solicitării de scoatere din evidenţă sau jurnalul de vânzări respectiv balanţa de verificare sau jurnalul de vânzări întocmite la 31 decembrie al anului precedent precum şi certificatul de înregistrare în scopuri de TVA în original, în vederea anulării.

Declaraţia de menţiuni semnată şi ştampilată conform legii se depune la organul fiscal la care persoana impozabilă este înregistrată ca plătitor de impozite şi taxe, direct la registratură, sau la poştă prin scrisoare recomandată, în perioada 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale folosite de persoana impozabilă.

Formularul se poate obţine fie direct de la administraţiile fiscale, fie accesând websiteurile:
- ANAF, la adresa www.anaf.ro, secţiunea Asistenţă contribuabili/ Toate formularele, cu explicaţii/ Formularele fiscale ordonate după număr;

- DGFP Vâlcea, www.finantevalcea.ro, categoria Utile/Formulare fiscale/ Formularele fiscale ordonate după număr.

www.finantevalcea.ro

Definire, elemente componente

Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale şi se emite numai în formă scrisă.

Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; ştampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia; menţiuni privind audierea contribuabilului.



Comunicarea actului administrativ fiscal

Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Actul administrativ fiscal poate fi comunicat şi prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia şi dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.

În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalităţile prevăzute mai sus aceasta se realizează prin publicitate.

Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale ale autorităţilor administraţiei publice locale, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului.



Alte precizări

Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit celor menţionate mai sus nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.

Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia cazurilor în care actul administrativ fiscal se emite prin mijloace informatice, atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

*

Baza legală: art. 41-46 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

www.finantevalcea.ro